Curios aspect; găsesc oameni dezinteresați sau ignoranți, ori de-a dreptul rău intenționați cu privire la acceptarea unui adevăr simplu, după cum voi evidenția mai jos.
Altă explicație nu găsesc valabilă pentru stăruința unora în hulă.
Catolicismul, printre altele pe care nu vreau să le am în vedere aici, susține, prin erezia filioque, faptul că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl, dar ȘI de la Fiul. Biblia, în schimb, prin cuvântul Mântuitorului, are scrise următoarele la Ioan cap. 15:
bibliaortodoxa.ro: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.”
Biblia ortodoxă, 1914: „Iar când va veni Mângâitorul, pre care eu voiu trimite vouă dela Tatăl, Duhul adevărului, carele de la Tatăl purcede, acela va mărturisi pentru Mine.”
Biblia ortodoxă, 1688: „Iară cînd va veni Mângâitorul, Carele Eu voi trimite voao, de la Părintele, Duhul Adevărului, Carele de la Părintele iase, Acela va mărturisi pentru Mine.”
bibliacatolica.ro: „Când va veni Mângâietorul pe care eu vi-l voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, el va da mărturie despre mine.”
Tâlcuirea Sfântului Teofilact al Bulgariei
Ioan 15, 26
Iar aceasta ce zice: „pe Carele Eu voi trimite”, arată că întocmai cu Dânsul este [Duhul]. Căci, [dacă] întru alt loc a spus că Tatăl îl „trimite” pe Duhul (loan 14,26), iar aici, zicând, cum că El singur îl va trimite pe Acesta nimic altceva nu arată, decât că [Fiul] întocmai [deopotrivă] este cu Tatăl. Însă, ca să nu se pară că Se scoală [ridică] El împotriva Tatălui şi, ca şi cum dintru o altă stăpânire43 „trimite” pe Duhul, a adăugit: „de la Tatăl”. „Căci îl voi «trimite» Eu, însă «de la Tatăl», adică, binevoind Tatăl şi, împreună trimiţându-L, pentru că nu din sânurile Mele îl scot [izvorăsc] Eu pe Duhul, ci de la Tatăl, prin Mine se dă”.
Sf. Teofilact al Bulgariei, Tâlcuire la Evanghelia de la Ioan (.pdf), Editura Sophia, pag. 376-377
„Se purcede”
Iar când auzi că [Duhul] „se purcede”, să nu socoteşti cum că „purcederea” este „trimiterea” cu care „sunt trimise duhurile cele slujitoare”44, ci firească însuşire a Duhului este purcederea. Căci, de nu vom înţelege aşa „purcederea”, ci oarecare „trimitere” ce se face de afară, nearătat [nelămurit] va fi pentru care duh zice. Căci nenumărate sunt duhurile care se trimit spre slujire, „pentru cei ce vor să moştenească mântuire” (Ev.1,14). Însă aici zice că o însuşire oarecare aleasă şi osebită este „purcederea” [Duhului], rânduită Unuia Care este chiar şi cu adevărat [întru plinătate, întru desăvârşire] Duh. Aşadar, prin aceasta, adică a „se purcede”, să nu înţelegem că se trimite, ci că din Tatăl are însuşirea cea firească45.
Ibidem
„Drept aceea. Duhul Acesta va fi Martor al propovăduirii. «încă şi voi mărturisiţi», pentru că nu de la alţii aţi auzit, ci voi înşivă, «dintru început», împreună «cu Mine sunteţi»”. Şi nu mică mărturie este aceasta care se face de la cei care „dintru început” au fost împreună lucru care şi înşişi Apostolii, mai pe urmă, îl ziceau către norod46, grăind: „Care împreună cu Dânsul am mâncat şi am băut” (FA 10, 41).
„Aşadar, îndoită este mărturia: şi de la voi şi de la Duhul; căci de vă veţi părea voi că spre har [hatâr] mărturisiţi, însă nu şi Duhul va mărturisi spre har [hatâr]”.
Note de subsol
Nota 43 Pentru că una este stăpânirea şi puterea Dumnezeirii.
Nota 44 „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce
vor fi moştenitorii mântuirii?” (Ev. 1, 14).
Nota 45 Pentru o mai amănunţită înţelegere dogmatică despre Persoanele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, vezi şi anexa editorială: Şapte întrebări despre Sfânta Treime şi răspunsurile lor.
Nota 46 Iată cuvintele Sf. Ap. Petru de la FA 10, 39-42: „Şi noi suntem martori pentru toate cele ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pe Acesta L-au omorât, spânzurându-L pe lemn. (40) Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate, (41) nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi. (42) Şi ne-a poruncit să propovăduim poporului şi să mărturisim că El este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii şi al celor morţi.”
Concluzia?
Catolicismul se împotrivește direct și pe față Mântuitorului, susținând altfel decât Hristos, în mod deliberat, ceea ce-l face esențialmente satanic. Toți cei uniți în cuget, prin faptă sau comuniune de credință – chiar de s-ar considera ortodocși – cu Catolicismul, se fac vinovați în aceeași măsură, mărturisind erezia și lepădarea de Hristos.
Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, c-așa zice Hristos.
Pe același subiect
Ereticii sunt tăiați din Biserică
† Sfântul Fotie cel Mare, Patriarh al Constantinopolului (6 februarie), cel care o anatematizat erezia papistașilor numită filioque