Părintele Necula, foarte abil în a seduce tineret – rețin prestația dlui de la Întâlnirea Tinerilor Ortodocși* din 2017 (și nu e singura); un deliciu pentru ascultători – mărturisește (prin cuvântul de mai jos) potrivnic lui Hristos: „Eu cred că femeia depășește bărbatul… E un duh de ocrotire ce face din femeie scară spre cer”. – asta ne servește Ecumenismul.
Femeia o fost, dintru început, făcută pentru bărbat, pentru ca apoi Hristos să rânduiască în mod clar rolul femeii în viața bărbatului. Ambii au roluri bine definite și determinate, după cum este rânduit.
Sfântul Apostol Pavel spune la I Corinteni, cap. 11, următoarele:
7. Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
8. Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
9. Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10. De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
(Tâlcuirea o găsiți aici.)
Duhul lumesc
Societatea, reeducarea ei, trendul general – noua normalitate -, se ridică vertiginos împotrivă și nu-i de mirare.
Femeia, după Creație, își are completarea exclusiv în bărbat, iar bărbatul în femeie. Ceea ce poate femeia, nu poate bărbatul, iar ceea ce poate bărbatul nu poate femeia. Dar ceea ce poate femeia, poate desăvârșit numai cu bărbatul, iar ceea ce poate bărbatul, exact, poate desăvârșit numai și numai cu femeia.
Unul fără celălalt duce, inevitabil, spre distrugere trupească și sufletească. Pentru că desăvârșirea prin complementaritate este un aspect vădit și de unirea într-un singur trup a celor doi în Taina Căsătoriei, trup care astfel devine întreg – ambii preluând informație genetică în mod reciproc, completându-se – pentru a avea maximizate șansele, puterile și oportunitățile pe calea mântuirii.
Completându-se, întrucât materialul genetic nou dobândit influențează trupul care se află într-o relație interdependentă cu sufletul, influențându-se reciproc (aflându-se mereu într-un război toată viața omului – dar ăsta-i alt subiect).
Ce voiam să spun de fapt e că unirea trupească ajustează inclusiv aspectul spiritual-duhovnicesc al soților, care astfel devin asemenea – conlucrează trup și suflet, cunoscându-se ființial.
Despre puterile sufletești
Cuv. Nichita Stithatul enumeră puterile
Bărbatul este capul femeii, însă femeia este gâtul. Bărbatul trebuie să-și iubească femeia, precum Hristos Biserica; este rânduit de Dumnezeu cu putere rațională, dar nu fără inimă! Femeia este inima, dar nu fără rațiune! De aici, complementaritatea celor doi. Bărbatul fără inimă/trăire/simțire este dictator, anarhic, potrivnic rânduirii firești, lui Dumnezeu; femeia fără rațiune se leapădă de Hristos, deformând chipul și asemănarea Creatorului în om. Aici, într-un context mai larg.
Deci dacă după spusele pr. Necula femeia depășește bărbatul, înseamnă că dlui nu realizează faptul că Dumnezeu o rânduit ca bărbatul să fie chip și slavă a Sa (prin ascultare).
*ITO – Întâlnirea Tinerilor Ortodocși – intenție bună?, chestionabil, rampă a Ecumenismului?, vădit, spre sufletele „burete” ale tinerimii.
Despre erezie și patimi, în Psalmul 73
5. „Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne”
„Şi s-au fălit, zice, cei ce Te urăsc în mijlocul praznicului Tău”; Iudeilor nefiindu-le iertat să ridice arme în vremea praznicului, vrăjmaşii au pândit şi au năvălit asupra lor în ziua praznicului şi a sâmbetei şi pe mulţi au omorât79.
Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Părinți, de Cuv. Efthimie Zigabenul și Sf Nicodim Aghioritul, Editura Egumenița, Galați, 2019, pag. 50
Nota 79Zice însă Atanasie: „Fiindcă la Paşti, în praznic, au ridicat ei războiul cel asupra Domnului, pentru aceasta [tot] întru aceeaşi vreme au fost daţi şi vrăjmaşilor lor: că la Paşti, toţi Evreii fiind adunaţi împreună după legea lor, cu dreptate s-a făcut înconjurarea cetăţii, adică în vremea când ei au pironit pe Mântuitorul”.
6. Pus-au semnele lor semne şi n-au cunoscut că întru ieşirea lor mai presus.
Toate oşteneştile cete ale Romanilor aveau câte un semn asupra suliţelor lor care, mergând înainte, făceau pe toţi ostaşii să cunoască ce ceată este. Acest semn noi îl numim acum steag. Deci Romanii puneau aceste steaguri deasupra porţilor cetăţilor atunci când intrau în ele ca să le stăpânească. Aceasta dar s-a făcut şi când au biruit Ierusalimul şi au intrat într-însul (după Atanasie), iar că este de prisos. Au înfipt însă Romanii steagurile cele de acest fel ca nişte semne de biruinţă asupra porţilor Ierusalimului (după Teodorit), iar Iudeii cei ce se aflau înlăuntru, îndeletnicindu-se încă întru cele ale praznicului, nu cunoscuseră cum au fost puse semnele acestea de către Romani. Ori n-au cunoscut se înţelege, după Atanasie, că Romanii nu au cunoscut cu ce chip au luat Ierusalimul, pentru că nu l-au luat din pricina neputinţei Dumnezeului Iudeilor, precum socoteau ei, ci pentru moartea cea de pe Cruce pe care ei au pricinuit-o Mântuitorului80.
Ibidem
Nota 80Iar Simmah mai arătat a tâlcuit aceasta zicând: „Au pus semnelor însemnată cunoaştere asupra întăririi: că, arzând biserica şi toate cele dimprejur, Romanii au adus steagurile în altar şi, punându-le în preajma uşii de Răsărit, au jertfit lor acolo, şi pe Tit cu prea man binecuvântări l-au propovăduit de sineşi stăpânitor. Deci acestea le-au pus întru intrare, arătată făcând toţi biruinţa, iar că semnele sunt numite de două ori arată că s-au mirat cum de s-a dat dumnezeiasca biserică în mâinile vrăjmaşilor”. Iar Teodorit adaugă: „Romanii au săpat în pietrele porţii şi rât de porc, iar prin acestea toate s-au încredinţat că s-au făcut pustiiţi de dumnezeiasca purtare de grijă. Acestea şi Domnul le-a pre-zis în dumnezeieştile Evanghelii: Când veţi vedea urâciunea pustiirii în locul cel sfânt, cel ce citeşte să înţeleagă, atunci cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi (Matei 24: 16)”.
7. Ca într-o dumbravă de lemne, cu topoare au tăiat uşile lui deodată, cu secure şi cu bardă l-au surpat pe el.
„Deci Romanii, zice, au tăiat cu topoare porţile Ierusalimului, precum
Ibidem, pag. 51
sunt tăiaţi copacii codrului şi stejarii, şi cu securile au tăiat acoperămintele şi uşile
caselor Ierusalimului şi câte erau făcute din lemn, iar cu ciocanele şi cazmalele şi
cu drugii de fier au surpat zidurile, căci cu unelte de cioplit pietre au sfărâmat
zidurile cetăţii”81
Nota 81 Întru vedere duhovnicească însă, se înţelege aşa: „De-ţi vor vrăjmăşi cândva vrăjmaşii sufletul, veizi-i pe ei pe dinafară de uşile tale, având topoare care taie uşile cele dimprejurul părţii cele stăpânitoare [uşile raţiunii sau minţii], ca nu cumva, făcându-le pe ele bucăţi, să-ţi ia armele cele duhovniceşti asupra cărora te nădăjduieşti (La Nichita)”.
8. Ars-au cu foc sfinţitorul Tău; în pământ au spurcat locaşul numelui Tău.
David a numit sfinţitorul lui Dumnezeu biserica, precum a vorbit la psalmul de mai-nainte. Iar au spurcat a zic adică cu spurcăciune şi cu necuvioşie au surpat la pământ aceeaşi biserică, pe cele sfinte întrebuinţându-le ca pe nişte lucruri obişnuite. însă cu scumpătate a zis locaş al numelui lui Dumnezeu, fiindcă fiinţa lui Dumnezeu este necircumscrisă şi nehotărâtă împrejur. Unii însă au înţeles că aceasta ar fi zisă în loc de „au spurcat locaşul Tău”.82
Ibidem
Nota 82 Locaş spurcat al lui Dumnezeu poate fi sufletul ce acum îşi închipuie cele cereşti, apoi, primind o înfocată săgeată de poftă, se face robit de păcat. Zice însă şi Teodor: „Spurcat nu zice lucrul cel necurat, ci de multe ori şi pe cel obştesc [din uzul casnic]; aşa a zis şi preotul Abimelec către David: Nu sunt pâini spurcate sub mâna mea (adică obşteşti), ci doar pâini sfinte (I împăraţi 21:4).
Nota OrthoDoxa.ro
Greșeala-i odată, păcatu-i repetarea greșelii, patima-i neputința controlării manifestării păcatului în trup și suflet. Înțelenirea patimii duce sufletul în același loc precum ereticul, căci scris este în cartea Apocalipsei la cap. 21, 27: „Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.”
Tâlcuire
Nu vor intra cei ce au făcut rele, căci şi acelora ce n-au avut uleiul iubirii în vasele lor, li se va închide împărăţia cerurilor. “Amin – zic vouă că nu vă ştiu pe voi”.
Tâlcuire la Apocalips, de Sf. Andrei al Cezareii și Sf. Ambrozie al Milanului, Editura Pelerinul român, Oradea, 1991, pag. 256
Despre erezie și eretici este vădit; hulitorii Duhului Sfânt sunt tăiați din Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească
Pe același subiect
Anatema Ecumenismului
Ereticii sunt tăiați din Biserică
Apostazia, de Sf. Ignatie Briancianinov
Erezia din BOR (2) – Ciprianismul
Necanonicitatea Bisericii Ortodoxe Române (1)
Erezia din BOR și nepomenitorii (1) – galerie
Rădăcinile apostaziei; Biserica în 1965
Ortodoxia cea adevărată (video)
Cărți .pdf
Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Părinți, vol. I
Psaltirea în tâlcuirea Sfinților Părinți, vol. II
Tâlcuire la Apocalips