În imagine, Noul Testament, în tâlcuirile Sf. Teofilact. Fără Cartea Apocalipsei, dar acolo se poate apela la tâlcuirile Sf. Ambrozie al Milanului și ale Sf. Andrei al Cezareii – le găsiți aici sau aici. (Apocalipsa nu-i apocrifă, cum s-o tot zvonit – se confirmă sub ochii noștri, iar tâlcuirea sa poate fi verificată cu tâlcuirile la Noul Testament și/sau cele de la Psalmi, de exemplu – asta-n cazu-n care cinev-ar crede că numele celor care-o tâlcuit-o-s atribuite mincinos unei tâlcuiri false.)
Notă
Pân-acum am folosit varianta digitală a lor, găsite/găsibile pe internet. Dar se anunță vremuri groaznice, în duh! și de aia trebuie luate, filă cu filă, la subliniat. Și trăit.
Și care altă sabie, dacă nu cea a Duhului Domnului și a Sfinților Săi?! O sabie care apără, iar nu amenință/taie, atunci când se merge pe calea dreptății.
Lupta împotriva duhurilor
Că altceva nu contează.
Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh.
Efeseni 2, 2
1. Care sunt în văzduh. și 2. Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, adică împotriva fraților, după tâlcuirea Sf. Teofilact și, adaug, împotriva dușmanilor văzuți – trecem printre/pe lângă ei! (Luca 4, 30).
Dar trupul este pâine care este hrană; ceea ce în sens duhovnicesc, înseamnă (înțelegere și) fapte – ca expresie a convingerilor (firmiturile iudeilor, ajunși câini vs pâinea păgânilor înfiați, creștinați, înviați). Sângele-i cugetul, gândurile, imaginația, părerea, simțirea, tot în sens duhovnicesc. Deci lupta nu este împotriva trupului (a faptelor) și sângelui (argumentelor din gânduri, închipuiri), ci împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduh și pot veni prin oricine. Deci nu cu omul, nu împotriva lui, săracul, că-i supus duhului; ci împotriva duhului, căci omul habar n-are cui i se supune. Dar nu mereu, căci unii dobândesc satisfacție aflându-se în comuniune cu duhurile întunericului, dobândesc avantaje, prioritate, respect, recunoștință – la ăia mai slabi, bani, averi sau o coajă de pâine. Tot împotriva duhului trebuie luptat, indiferent de cum se prezintă omul.
Să revin la Sabie
Bineînțeles că mă tai în ea; dar slavă Domnului, ne vindecă, dar numai dacă ne străduim să-L urmăm, plinind poruncile Sale.
Şi El le-a zis: Acum însă cel ce are pungă să o ia, tot aşa şi traista, şi cel ce nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.
Luca 22, 36
Foame… de Cuvânt, sete… de foc, sabie… de apărare a duhului dreptății, ca să nu-l pierdem și împotriva duhurilor răutății… ca s-avem în ce s-o ascuțim. Adică ucenicii, le spune Domnul, care are din cele enumerate, să și le ia. Care n-are, să-și cumpere, să-și dobândească. Pentru că:
Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.
Ioan 16, 33
Necazuri vom avea, din partea oamenilor supuși duhurilor întunericului, cu voie sau din prostie, ignoranță, delăsare ori lene.
Cum-ți cumperi sabie?!
Lepădând (vânzând) haina cea veche a sufletului (pocăința!) – tot Sf. Teofilact tâlcuiește astfel; n-aveți decât să căutați.
În Adevăr, adică numai în Biserica cea Una. Altfel, degeaba; rezolvă Putin din buton și se ajunge, sigur, în iadul veșniciei. Până atunci ne dă Domnul vreme de pocăință. Dar și când s-or dezlănțui toate… și-n duh, și-n lume.
Pe același subiect
Gânduri despre bine și rău (și oameni) – Sf. Nicolae Velimirovici
Cauza durerii din ceasul de acum – Pr. Daniil Sandu Tudor
Despre viața duhovnicească – Pr. Daniil Sandu Tudor
Distrugerea culturii ancorate în Adevăr
„Propovăduiește cuvântul, stăruiește” – Sf. Teofilact al Bulgariei
Puterile sufletești și mișcarea lor firească – Cuv. Nichita Stithatul
Ortodoxia cea adevărată (video) – Arhiep. Gregory al Denverului și al Americii de Nord
Cum este perceput sufletul de iad?