Un principiu de bază, rânduit de Dumnezeu, este ca trupul să fie în interdependență constantă/perpetuă cu sufletul. Mai știm că trupul este sau trebuie să fie Templul Duhului Sfânt (în Biserică). Ce pui în trup, că-i mâncare, medicament sau substanțe de orice fel, inclusiv droguri (că-s vândute în farmacii sau pe sub mână) ajunge în suflet.
De exemplu, carnea, în aport sporit, generează irascibilitate; științific dovedit.
Superbul „magic”
Superbul „magic” vârât în sânge, observat la microscop, cercetat deci, afectează calitatea sângelui și implicit a organismului, în totalitatea lui. Arhiep. Grigorie al Denverului nu dă binecuvântare pentru „a vârî”, mărturisind totodată și de ce nu-i pecetea.
Buun. Nu-i pecetea; care „l-o gustat” o dată sau de două ori doar s-o otrăvit, într-o măsură mai mică sau mai mare, proporțională pe capacitatea sistemului imunitar de a se descurca. Clar e slăbit și pentru unul care era „sănătos tun” „înainte de”; și e clar și că incidența superbului crește cu fiecare aport suplimentar.
Există studii, cercetări, observații făcute de oameni care ori i-o lovit plânsul, ori s-o speriat, ori și-o expus cariera riscului, când o realizat, prin verificări științifice, ce conține superbul. Ce contează e că interesul pentru adevăr o primat.
Noi orizonturi din sfera politicului, antihristice
Ce se pregătește, dovedește faptul că prima fază o fost doar încălzirea. Felu-n care se impune, acțiunile duse astfel împotriva turmei (ca termen general), consecințele (care nu-s presupuse odată ce-o fost demonstrate – chiar și soft, așa…), ca gravitate a problemei, pune su̶p̶erb̶ul pe aceeași treaptă cu „a vicleni”; unde primul, asupra trupului, sub raport hedonistic, are corespondent spiritual/duhovnicesc acțiunea vicleniei asupra sufletului. Fiecare suflet e vizat, nu? Amândouă otrăvesc. Amândouă deschid calea pecetluirii. Primul, de jos în sus, adică de la trup la suflet, celălalt, invers.
Ar trebui să explic cum, cât, unde și de ce. N-am voie, pentru că discutăm despre cernere și, după cum urmează:
Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.
Apocalipsa 22, 11
Apoi, știm că
Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Apocalipsa 13, 16
E cu „sau”; e cu superb sau viclenie. Dacă la primul o să fie cu legi și coerciție directă și repercusiuni (fiu’ lu’ ta’su, Rafila – mai avem cazuri – are cheiță cu arc de ceas), pentru viclenie discutăm despre o seducere a minții, dar tot alegere. Dați-i înainte; cu „sau” sau nu – ca la cap. 22, 11, citat mai sus.
7. Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleşilor Săi care strigă către El ziua şi noaptea şi pentru care El rabdă îndelung?
Luca 18, 7-8
8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?
Aici, puteți găsi tâlcuirea la Evanghelia de la Luca. La care adaug din tâlcuirea Sf. Andrei al Cezareii pentru „va găsi, oare, credință pe pământ?” – fiind vorba doar despre cei din Biserică, „pământ” e tâlcuit ca cei aparținând Trupului celui Tainic, dar nu au comuniune cu Hristos prin Sfintele Taine, chiar dacă le primesc. Sunt cei care viclenesc sau care-s de-a dreptul vicleni, adică împătimiți în viclenie. Iar viclenia strică credința cea dreaptă (Sf. Ioan Scărarul, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Teofan Zăvorâtul, Sf. Teofilact al Bulgariei sunt câțiva din cei pe care aș putea să-i citez), devenind astfel nedrepți. În Biserică. Se întâmplă și în Ecumenism același lucru, dar acolo nu-i relevantă dreptatea credinței personale, căci credința în sine e erezie.
Ce fel de viclenie?
Viclenia asta, care nu-i viclenie clasică, cu scop ascuns și, deci, fățărnicie, e Nicolaismul în duh, care, din prostie, slavă deșartă, mândrie – inconștient, prin necunoașterea propriei credințe – calcă adevărul în picioare (ca să mă exprim eufemistic) și înalță la loc de cinste minciuna. Adepții Nicolaismului în duh hulesc Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, pentru că rușinează adevărul, îl rușinează pe Hristos, în sinea lor, în fața satanei. Împătimirea în Nicolaism e pecetea pe frunte, la fel cum 5-7-9 aporturi „superbe” scot trupul de sub autoritatea personală, trăgând și sufletul – căci vorbim de interdependență – pecetluind trupul „pe mâna dreaptă”.
Credința dreaptă, în duh și-n adevăr
Credința dreaptă a celor din Biserică, întrucât ecumeniștii-s morți deja și tăiați din Trupul Tainic al Bisericii, din pricina credinței eretice. Apoi, morți îs și cei de pe pământ (în tâlcuiri „pe pământ” sunt păcătoșii, nu ereticii – Apoc. 12, 4), chiar de-s parte din Biserică, pentru lipsa posibilității comuniunii cu Hristos prin Sfintele Taine. Pentru că credința celor din Biserică poate să se stingă; sau să sporească până la a muta, literalmente, munți.
Pentru că a treia parte a celor din Biserică nu se va atinge nici de su̶p̶erb̶, nici de viclenie; a treia parte se va pocăi, iar a treia parte se va pierde. Păi ecumeniștii-s pierduți deja, vorbind despre numita Biserică Ortodoxă Română, Slătioara sau nepomenitori – tot prin alegere, desconsiderând și Jertfa și porunca și Botezul.
Aici e vorba despre mădularele Bisericii, despre mântuirea celor sănătoși duhovnicește sau vindecați.
Mai e de scris; și explicat. Le găsiți în tâlcuiri.
Post scriptum
Evidența: Sângele se sfințește lucrând în faptă, în trăire, pocăința, smerenia, virtutea, în duh și-n adevăr. În Biserică. Fiindcă-n Ecumenism nu există Sfinte Taine. Pervertirea e libertinaj duhovnicesc – în genereal, tot ce nu se lucrează în duh și-n adevăr, în Biserică. Că ecumeniștii-s tăiați din Trupul cel Tainic.
Pe același subiect
Protejat: Sângele trupesc și sângele duhovnicesc
Câteva rânduri despre pecetea antihristului
Protejat: Un ceas împreună cu fiara
Protejat: Un ceas împreună cu fiara (2)
Bref: Ce înseamnă Creștinismul?
Cauza durerii din ceasul de acum
Eminescu, universal în faptă
Gânduri despre bine și rău (și oameni) – Sf. Nicolae Velimirovici
Apostazia – Sf. Ignatie Briancianinov
Ce credeţi voi despre Europa? – Sf. Nicolae Velimirovici
Cauza durerii din ceasul de acum – Pr. Daniil Sandu Tudor
Predica Sf. Tihon la Duminica Ortodoxiei
Despre viața duhovnicească – Pr. Daniil Sandu Tudor
Distrugerea culturii ancorate în Adevăr
„Propovăduiește cuvântul, stăruiește” – Sf. Teofilact al Bulgariei
Puterile sufletești și mișcarea lor firească – Cuv. Nichita Stithatul
Ereticii sunt tăiați din Biserică
Din nou despre păcat versus erezie
Erezia din BOR – Ciprianismul
Erezia din BOR și nepomenitorii – galerie
Istoria Patriarhiei Moscovei (36:57, video)
Despre Serghianism (26:30, video)
Anatema ereziei ciprianite (1 min, de citit)
Istoria ereticului Ciprian de Fili (35:29, video)
Apostazia Ortodoxiei Mondiale (53:46, video)
Apostazia – Sf. Ignatie Briancianinov
Rădăcinile apostaziei; Biserica în 1965
Ortodoxia cea adevărată (video) – Arhiep. Gregory al Denverului și al Americii de Nord