15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Evanghelia de la Matei 18, 15-17 – (.pdf)
16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.
Tâlcuire
„După ce a grăit cuvânt foarte greu despre cei care smintesc pe alţii, acum îi îndreptează şi pe cei care se smintesc. Căci nu trebuie ca tu, cel care te sminteşti să fii cu totul fără grijă – fiindcă cel ce te sminteşte pe tine îşi agoniseşte osândă – ci trebuie să mustri pe cei care te nedreptăţesc şi te vatămă, de vor fi creştini. Că vezi zice: „De-ţi va greşi ţie fratele tău”, adică creştinul. Iar de-ţi va face nedreptate vreun necredincios, atunci dă-te la o parte şi lasă-ţi şi averile tale, iar de este „frate”, mustră-l pe el. Şi nu zice „ocărăşte-l”, ci „mustră-l”. Dacă „te va asculta”, adică se va căi, bine [îi va fi lui].
Voieşte mai întâi de-o parte să fie mustraţi cei ce au greşit, ca nu cumva fiind mustraţi înaintea multora, să se facă şi mai fără de ruşine [neruşinaţi].
Iar dacă şi înaintea a „doi sau trei martori” fiind mustrat, nu se va ruşina, atunci arată greşeala lui celor mai mari ai „soborului” [ai „Bisericii”]. De vreme ce unul ca acesta n-a ascultat pe „doi sau trei”, s-a făcut neascultător al Legii care zice: „în gura a doi sau trei martori va sta tot cuvântul” (Deut. 17,6; 19,15; 2 Cor. 13,1), de acum încolo în „sobor” să se înţelepţească. Iar dacă nici de acesta nu va asculta, atunci să fie lepădat, ca nu cumva din răutatea sa să dea şi altora. Şi îi aseamănă pe unii ca aceştia fraţi cu „vameşii”, ca unii care aveau nume rău înaintea oamenilor. Şi îi este mângâiere celui nedreptăţit, că acela care îi face nedreptate va fi socotit „vameş şi păgân”, adică păcătos şi necredincios.
Dar numai aceasta va fi munca [cazna] celui care face nedreptate?
Nu. Ci ascultă şi cele ce urmează:”
18. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în Cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în Cer.
Ibidem, 18, 18
Tâlcuire
„Dacă tu”, zice, „cel ce-ai fost nedreptăţit îl ai ca pe „un vameş şi păgân” pe cel care nedreptăţeşte, şi în Ceruri va fi întru acest fel. Iar dacă îl vei dezlega, adică dacă-l vei ierta, va fi şi în Ceruri iertat”. Pentru că nu numai cele pe care le „dezleagă” preoţii sunt „dezlegate” ci şi cele pe care noi, cei care am fost nedreptăţiţi, sau le legăm sau le dezlegăm [adică le iertăm] şi acelea vor fi „legate” sau „dezlegate.”
19. Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în Ceruri.
Ibidem, 18, 19-20
20. Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.
Tâlcuire
„Prin unele ca aceste graiuri ne adună pe toţi întru dragoste, căci după ce ne-a oprit pe noi de la a ne sminti şi a ne vătăma unii pe alţii, acum grăieşte şi despre unirea cea a unora cu alţii [unirea cea dintre noi]. Iar prin cei uniţi nu înţelege pe cei care se adună spre rău, ci spre bine, căci zice: „doi dintre voi”, adică „dintre cei care cred, dintre cei care au fapte bune”. Că şi Ana şi Caiafa s-au unit, dar cu unire de prihană.
Şi de aceea de multe ori rugându-ne nu primim, pentru că nu avem unire unul cu altul. Şi nu zice „voi fi”, că nici nu zăboveşte, nici nu întârzie, ci spune „acolo sunt” – adică „acolo îndată Mă aflu”.
Şi aceasta o înţelege: atunci când se va „uni” trupul şi duhul şi nu va pofti trupul împotriva duhului, atunci Domnul este „în mijloc”. Încă şi cele trei puteri ale sufletului „se unesc” – cea cuvântătoare, cea mânioasă şi cea poftitoare. încă şi Scriptura Veche şi cea Nouă „se unesc” amândouă, iar „în mijlocul” lor se află Hristos, de amândouă fiind propovăduit.”
21. Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu şi-i voi ierta lui? Oare până de şapte ori?
Ibidem, 18, 21-22
22. Zis-a lui Iisus: Nu, zic ţie, până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori Câte şapte.
Tâlcuire
„Aceasta este ceea ce întreabă Petru: „De câte ori de va greşi fratele, apoi va veni la mine şi va cere iertăciune [iertare] căindu-se, îi voi ierta lui?” Şi adaugă „va greşi faţă de mine”, pentru că numai pentru cele ce-mi va greşi mie pot să-l iert, iar dacă va greşi lui Dumnezeu, numai cel cu rânduiala dumnezeiască – adică preotul – poate să-l ierte. Iar dacă îmi va greşi iar eu îl voi ierta, iertat va fi, deşi sunt eu om simplu, nu preot. Iar când zice „până în şaptezeci de ori câte şapte”, nu arată numărul iertărilor – căci ar fi cu totul lipsit de minte să numere cineva până se vor împlini „şaptezeci de ori câte şapte”, adică 490 – , ci arată mulţime fără de număr, ca şi cum ar fi zis:
„De câte ori va greşi şi se va pocăi, iartă-i lui”. Iar aceasta şi prin pilda de mai jos o spune, arătând că se cuvine să fim milostivi.”
Pe același subiect
„Propovăduiește cuvântul, stăruiește”
Cauza durerii din ceasul de acum, de Pr. Daniil Sandu Tudor
Predica Sf. Tihon la Duminica Ortodoxiei
Gânduri despre bine și rău (și oameni), de Sf. Nicolae Velimirovici
Apostazia, de Sf. Ignatie Briancianinov
Sandu Tudor, Preotul Daniil de la Rarău, despre viața duhovnicească
Distrugerea culturii ancorate în Adevăr