Un text mai vechi, cu un update recent, adăugat la final
O reacție la intenția de promovare a ideologiei de gen în cadrul unei universități din România, sub formă de conferință:
Cauza ideologiei-i una singură și-i distribuită prin mai multe abordări, rădăcina fiind aceeași.
Școala de la Frankfurt, corectitudinea politică sau marxismul cultural sunt doar tratări diferite ale aceleiași cauze unice, care dorește răsturnarea ordinii firești și naturale a ceea ce înseamnă omul și a raporturilor sale în societate. E îndreptată exclusiv împotriva Creștinismului și, deci, a fundamentului pe care este construită întreaga Europă. Europă, căci noua identitate poartă denumirea de Uniunea Europeană și este, prin definiție, completamente satanică, fiind practic o reinventare modernă a cetății biblice a Babilonului – arhitecții Parlamentului Uniunii Europene o dau pe față; construit-au copia modernă a Turnului Babel. Căutați.
Revenind, această școală sau “Institutul pentru Cercetări Sociale de la Frankfurt”, reprezintă vectorul „instituţional în propagarea disimulată a revoluţiei bolşevice.” Plasat sub, citez, „acoperământ cultural, morbul nihilist socialist vizează în acest caz civilizaţia de tip occidental, al cărei fundament creştin este menit a fi „macerat” în solventul ideologic al proaspătului organism revoluţionar cunoscut mai târziu sub denumirea de Şcoala de la Frankfurt.” Aici e sursa: Noua eră „întunecată”. Școala de la Frankfurt și „corectitudinea politică” – pentru întregul tablou, analiza este prezentată în două părți. Articolele sunt păreri formulate în baza experienței empirice. Iar pentru a aprofunda subiectul, este mandatorie parcurgerea anamnezei marxismului cultural într-o introducere sintetică, aici: Marxismul cultural – o introducere sintetică
Discutăm, în consecință, despre o ideologie propagată la nivel de insituții ale statului, ideologie care în trecut, la nivel local, o fost instituționalizată la nivel de țări, dovedindu-și astfel incapacitatea de a propune o soluție. Marx și Engels sunt tătucii, cei care i-au dat pe Lenin, Trotsky, Stalin, iar la noi pe Dej, Pauker sau Ceaușescu.
Occidentul este (astăzi și) astfel îngenunchiat, universitățile lor au devenit vectori ai propagandei marxiste, oamenii fac închisoare sau ajung să fie linșați mediatic pentru că neagă faptul că anumiți descreierați ajung să se identifice cu obiecte sau cu alt gen decât cel natural, dat prin Creație, pe motivul absurd că li se încalcă închipuitele drepturi. Și că tot am pomenit despre asta, România, prin Iohannis, o semnat Convenția de la Istanbul, în numele nostru, bineînțeles, că ne-o cerem și merităm! -, doar că e oficial și nu mai e relevant de ce, cum și unde. Această convenție redefinește normele în același duh cu Școala de la Frankfurt. Aici, o scurtă analiză: Convenția de la Istanbul: analiză și implicații
Se observă o relativizare a oricărei valori, se pune la îndoială orice autoritate consacrată, fiindcă oricine poate să beneficieze de drepturi în a crede ce dorește, iar dacă se găsesc mai mulți cu aceeași țiglă sărită, se și ratifică în baza acestor convenții ori chiar legalizează, ajungându-se deseori la o dictatură a minorităților, de oricare ar fi ele, asupra majorității (percepute) care trăiește după reguli fundamentale sau universale și, implicit, consacrate. Până în aceste vajnice momente istorice, toată lumea o beneficiat de aceleași drepturi și nu era de mirare când societatea punea la colț atitudini mintale deviaționiste. Era de fapt o manifestare a sistemului imunitar al societății, în fața intrușilor care încearcă subminarea firescului, normalului, consacratului, decenței și fibrei morale necompromise.
La drept vorbind, exemplul următor, care nu reprezintă o excepție, mie mi se pare cel puțin revelator: se dau șase locuri disponibile, 10 candidați (că atât s-au găsit competenți și potriviți) între care, incredibil, doar două femei. Rămâne o poziție liberă până se găsește o femeie? Și dacă nu se găsește? Nu contează, este?, fiindcă oricum nu se observă și e vorba despre ideologie și nu de drepturi, nu?
În linkul următor, o experiență a unui profesor în minunata lume nouă a corectitudinii politice și a marxismului cultural propagat ideologic la nivel de instituție: Profesorul Andrei Șerban a povestit la TVR1 cum și-a dat demisia de la Universitatea Columbia din cauza corectitudinii politice
Reacția pe care am avut-o în comentariile postării inițiale (care nu mai este disponibilă) nu reprezintă decât revolta interioară în fața faptului că dumneavoastră (<reprezentanților instituției>) doriți a vă transforma, benevol sau prin constrângere – nu știu -, în vectori ai marxismului cultural la nivelul universității pe care o reprezentați și în care activați.
Ce se mai studiază prin universități
Comunicarea politică este o știință propusă spre a fi studiată în cadru instituționalizat, în baza unei programe. La fel ca matematica ori chimia. Politica, în schimb, prin transformarea universității în vector ideologic, cu siguranță nu se face acolo, în orice fel și sunt sigur că singura cale prin care marxismul și corectitudinea politică ar ajunge totuși într-o universitate este prin a începe să-i fie studiate cauzele, manifestările, felul de propagare în societate prin instituții, cine îl generează, ce îl întărește, pe cine câștigă și, poate ce-i mai important, ce tip de forță morală manifestă atunci când este implementat; nu e cu surprize, căci vorbim despre o forță morală pervertită, care anulează valoarea și promovează mediocritatea – asta așa, doar pentru că egalitatea de gen, cu referire la exemplul de mai sus, e de acord cu ocuparea celei de-a treia poziții de către o candidată mai puțin pregătită – dacă nu mediocră – decât de unul din cei patru bărbați rămași disponibili. Și competenți.
Drepturi? Vădit e că vorbim despre priorități oferite gratuit, numite pervertit „drepturi”, ale mediocrilor în detrimentul competenților. Se mizează pe distrugerea a ceea ce o mai rămas din societatea asta.
Update (2022):
Nefiind vorba despre drepturi, este vorba despre un atac programat, un pas în edificiul babilonic, totalmente lumesc, ideologico-hedonist, libertin spre absolutizare, a ceea ce înseamnă omul de tip nou, fără principii, fără istorie, fără reguli morale și, în consecință, fără caracter, a cărui armonie sufletească – potențial-reglabilă perfect numai în Ortodoxie – este desființată, generând zombi-ul „societății viitorului”, o societate „a viitorului” care acum se desfășoară în toată ‘gloria’ sa chiar sub ochii noștri, căci la drept vorbind, mentalul colectiv, fără niciun dubiu, încă visează la societatea ideală, care realmente nu poate părăsi imaginația sau, mai bine zis, închipuirea.
Dereglarea de tip schizofrenic atinge cote din ce în ce mai înalte, determinând o defazare din ce în ce mai evidentă între inimă (trăire/simțire) și minte (rațiune) – plecasem de la ideologia de gen, nu? nici nu mai e relevantă; deja suntem la un nivel mult mai avansat, evident negativ, care ne dispersează și împinge, prin alegerile noastre, comune, și mai departe de esența lucrurilor, proiectându-ne astfel într-un eter al poftelor, de fapt, într-un eter al afectelor sufletești lipsite ori controlate prea puțin de rațiunea specific umană, determinând astfel generarea omului-animal, sau, literalmente, a animalului cu chip de om.
Maimuțele cu haine nici nu vor avea nevoie de conducători – le va fi de ajuns doar forma unui sistem de guvernământ (sesizați, cumva, exemple?) – căci singuri se vor duce inconștient spre anarhie și, implicit, pierzare, lipiți fiind de pământ la nivel instinctual, stimulați de pofte animalice și, dacă nu era evident, lipsiți de conștiința Dumnezeului Creator, față de care se vor revolta ori pe care-L vor uita sau evita, negând astfel legile universale ale firii puse prin Creație în fiecare om. Țuțea zicea că „ceea ce transformă poporul într-o masă de oameni culți este religia.” Ori cultura, atunci când nu mai este generată, nu înseamnă altceva decât abdicarea de la țelul fiecăruia rânduit de Dumnezeu, țel care cere omului să-și valorifice pentru binele aproapelui (iubirea față de aproape) talentele sau talanții puși în el prin Creație. Pervertirea sau deturnarea talentelor, îndepărtează omul de Dumnezeu, și absolutizat, forțează limita opusă ori tinderea spre stricăciune, depravare, păcat, patimi sau suprimare sufletească. Alterarea balanței puterilor sufletești până la incapacitatea redresării.
Căci alte căi nu există; Dumnezeu ne-o chemat la sfințenie, iar asta este posibil numai prin dedicare totală față de scopul la care am fost chemați și, evident, urârea a tot ceea ce este rău și, implicit, opus. Adică a poftelor fără rațiune, a păcatului, în general, sau altfel spus, al tuturor puterilor sufletești și trupești pervertite sau deturnate de la scopul lor nobil și de la chemarea spre desăvârșire duhovnicesc-sufletească la care am fost chemați.
Iezechiel 33:11 „Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?”
În viață avem doar de ales!
Pe același subiect:
Syntopic, o platformă „culturală”
Distrugerea culturii ancorate în Adevăr