Foamete de cuvântul lui Dumnezeu

„Va veni vremea când va fi foamete de cuvântul lui Dumnezeu și Biserica se va refugia în pustie, prin crăpăturile pământului. De aceea vă rog să păstrați ca pe ochii din cap Scriptura și Sfintele Cărți.”

Sf. Ioan Iacob Hozevitul, Scrieri duhovnicești, pag. 261

Fiindcă Ecumenismul o metastazat în lumea bisericească „ortodoxă”, refugiată în „pustie” și „crăpăturile pământului” poate însemna, de fapt, și respingerea Bisericii de către ierarhiile care doar se consideră ortodoxe, credincioșii rămânând flămânzi de Hristos și sleiți sufletește din pricina lipsei Cuvântului cel de Viață dătător.

În Ortodoxie

Scris este: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.”

Matei 4, 4

Pentru aceasta, Sf. Teofilact al Bulgariei tâlcuiește: „Din Vechiul Testament este această mărturie şi al lui Moise este cuvântul (Deuteronom 8, 3). Pentru că evreii au fost hrăniţi cu mană, care nu era pâine, dar prin cuvântul lui Dumnezeu împlinea toată trebuinţa lor şi se prefăcea în toate cele ce le dorea cel care o mânca. Deci, fie că poftea iudeul peşte sau ou sau brânză, acel fel de gust i-l dă lui mana (Înţelepciune 16, 20-21). (Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei (.pdf), cap. 4, Ed. Sophia, București, 2007, pag. 171)

Aici, Sf. Maxim Mărturisitorul aprofundează: „Mana înseamnă Cuvântul lui Dumnezeu care hrăneşte sufletul şi care este potrivit tuturor, pe măsura fiecăruia, prin lucrarea practică şi prin cunoştinţă. Însă dacă cineva se foloseşte de Cuvânt în mod cuvenit şi după raţiune, adică atinge calea de mijloc a virtuţilor, fugind deopotrivă şi de excesul acestora şi de lipsirea de vreuna din ele, acesta culege mana după dreapta socotinţă. Dar când se foloseşte de Cuvânt nu în chip cuvenit, ci în exces – căci este bine să înţelegem ceea ce se spune [în Scriptură] de la o singură virtute -, precum dacă cineva a ajuns la înfrânare şi se fereşte de desfrânare, dar judecă nunta ca spurcată, deja i s-a stricat aceluia raţiunea înfrânării lui, din pricina nemăsurii mândriei, şi nu numai că i se strică lui mana, ci mişună de viermi, adică naşte celelalte patimi. (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Ed. Doxologia, Iași, 2012, p. 95)

Pe același subiect

Puterile sufletești și mișcarea lor firească
Cauza durerii din ceasul de acum, de Pr. Daniil Sandu Tudor
Predica Sf. Tihon la Duminica Ortodoxiei
Gânduri despre bine și rău (și oameni), de Sf. Nicolae Velimirovici
Apostazia, de Sf. Ignatie Briancianinov
Sandu Tudor, Preotul Daniil de la Rarău, despre viața duhovnicească
„Propovăduiește cuvântul, stăruiește”