Ce anume stabilește dacă <tu> ești sau nu în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească?
„Odată, când arhiepiscopul vorbea ca de obicei despre semnele lepădării de Hristos, un student a pus o întrebare: „Neîndoielnic că apostazia este groaznică şi trebuie să auzim despre ea, dar de ce atât de mult? La urma urmei, suntem la adăpost de influențele ei prin faptul că suntem ortodocşi, prin alipirea de tradiții. Suntem în cadrul Bisericii Ortodoxe Ruse din Exil ‐ nu suntem ecumenişti, nu avem nimic de a face cu trădarea Ortodoxiei care se săvârşeşte în alte eparhii. Suntem în Biserica cea adevărată ‐ Biserica Ortodoxă. Nu suntem în siguranță? Hristos a spus că porțile iadului nu vor birui Biserica Luiʺ.
Privindu-l pătrunzător…
…pe cel care i‐a adresat întrebarea, Arhiepiscopul Averchie l‐a întrebat la rândul său: „Dar ce anume stabileşte dacă tu eşti sau nu în acea Biserică?ʺ A folosit forma la singular a cuvântului ‐ „tuʺ ‐ pentru că a vrut să li se adreseze ascultătorilor lui ca şi unor persoane.
Toți studenții prezenți erau botezați creştin‐ortodocşi. Bărbatul care adresase această întrebare neaşteptată era propriul lor ierarh, propria lor verigă de legătură cu Apostolii. Nu doar că erau cu el în aceeaşi Biserică, ci şi în aceeaşi „eparhieʺ. Atunci cum de putea să pună la îndoială calitatea lor de mădulare în Biserica cea adevărată fără să şi‐o conteste pe a sa?
Întrebarea Arhiepiscopului Averchie era plină de tâlc. Le spusese adesea studenților lui că Antihrist va „recunoaşteʺ, va „legitimaʺ şi astfel va pune stăpânire pe aparența exterioară a Bisericii Ortodoxe ‐ cu tradițiile, artele, dogmele, legalitatea de ordin canonic, curăția liturgică şi succesiunea ei apostolică. De aceea, calitatea exterioară de membru al Bisericii şi alipirea de tradiții ‐ deşi aceştia sunt paşi necesari pentru cei care cunosc Adevărul Ortodoxiei şi doresc să se împărtăşească de harul ei deplin ‐ nu oferă, după cum a spus, „nici o garanțieʺ. Întrebându‐i pe studenți ce anume hotărăşte dacă sunt sau nu mădulare ale Bisericii celei adevărate, accentua nevoia ca ei să dezvolte în ei înşişi, în mod personal, un simțământ al autenticității care să‐i facă să recunoască atât duhul creştinismului ortodox adevărat, cât şi copiile lui viclene.”
Din cuvintele Sf. Ignatie Briancianinov
„Arhiepiscopul Averchie a citat adesea şi cuvintele Episcopului Ignatie Briancianinov: „Nu năzuiți ca ridicând mâna voastră slabă să curmați torentul stihinic* al apostaziei. Evitați‐o, apărați‐vă de ea, şi aceasta vă este de ajuns. Căutați să cunoaşteți duhul vremurilor, cercetați‐l ca să‐i puteți evita influența oricând este cu putință.” – Arhiepiscopul Averchie, Stand Fast in the Truth, culegere compilată de Părintele Demetrios Serfes, Casa Parohială Stâlpii Ortodoxiei, Mt. Holly Springs, pag. 5
Sursa textului: Apostazia și Antihristul după învățăturile Sfinților Părinți (.pdf), pag. 87
*stihinic, ~ă a [At: M 1968, nr. 10, 14 / Pl: ~ici, ~ice / E: rs стихийный] 1 Care este caracteristic stihiei (3) Si: stihial (1). 2 În felul stihiei Si: stihinic (2).
STIHÍE, stihii, s. f. 1. Fenomen al naturii care se manifestă cu o forță irezistibilă, distrugătoare.
Pe același subiect
Una-i erezia, altu-i păcatul; mulți le confundă
Puterile sufletești și mișcarea lor firească – Cuv. Nichita Stithatul
Cauza durerii din ceasul de acum – Pr. Daniil Sandu Tudor
Gânduri despre bine și rău (și oameni) – Sf. Nicolae Velimirovici
Apostazia – Sf. Ignatie Briancianinov
Despre viața duhovnicească – Pr. Daniil Sandu Tudor
„Propovăduiește cuvântul, stăruiește” – Tâlcuire a Sf. Teofilact al Bulgariei
Ortodoxia cea adevărată (video) – Arhiep. Gregory al Denverului și al Americii de Nord