În Antiohia, ucenicii s-o numit pentru prima oară creștini. Creștinismul este, la urma urmei, toată suflarea ortodoxă. În situația în care 99+% din cei care se numesc creștini-s eretici, rămâne turma mică, despre care zice Domnul. (Pentru asta, <astăzi>, mărturisesc câțiva sfinți și alte câteva Sfinte Sinoade locale.) Ceilalți n-au cum să se numească creștini, deși-și spun astfel. Despre catolici, adventiști, luterani, martori, „ortodocși” ecumeniști, ca parte la erezie – prin comuniune cu ereticii – sau direct eretici, Apostolul o zice: sunt tăiați din Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească și nu se pot numi și nici nu pot fi „creștini”.
Ereticii „sfinți”
Rezistența în Ecumenism a unora – prin idolatrizarea „marilor duhovnici” bineînțeles „sfinți”, că doar o-ndurat închisorile regimului – mă înfioară; se vede hăul, iar ei-și imaginează că lucrează Sfintele Taine și pentru ei, căci – sigur -, ei nu zic ca ereticii (ierarhii) de care fac ascultare. Ori ierarhul este legătura cu Hristos; dacă o pierdut succesiunea apostolică, toată suflarea inferior ierarhică, nu se poate uni cu Hristos – e moartă sufletește.
Maeștri confuzi – Pr. Justin Pârvu sau Bartolomeu Anania sau Pr. Nicolae Steinhardt sau Pr. Ilie Cleopa
Ce te face creștin? (II Cor. 13, 5)
Nu putem numi „creștin” pe oricine, ci numai pe acela care este unit cu Hristos în duh și-n adevăr; adică-n trup și suflet. Căci nu-i de ajuns a se împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului un dezinteresat, un ignorant în ale credinței celei drepte sau direct, un necredincios, fie el mădular al Trupului Tainic al Bisericii. Cuvântul Domnului trebuie lucrat; în duh – putere al cumulului facultăților sufletești (voința) – și-n adevăr – prin rebalansarea puterilor și urcuș duhovnicesc, în smerenie, jertfă și război împotriva puterilor și faptelor întunericului. Pocăința vine numai prin smerire, iar smerenia este posibilă – căci Domnul lucrează spre a o dobândi – numai în Creștinism, în Biserică, acolo unde este comuniune cu Hristos. Alegere și, deci, voință.
Contextul prezent
(Textul, parțial,-i un comentariu la postarea unuia care denota „văleul”; și „ce-i de făcut?-ul” – personaj foarte popular, de altfel)
Fiind vorba despre guvernarea mondială, antihristică, n-au a face ăștia Guvern Mondial, căci guvernu’ ăsta-i Ecumenismul, e guvernare mondială în duh! Nici nu-i interesează instituția Guvernului Mondial, deși schițe a ceea ce poate să fie avem deja: NATO, Org. Mondială a Sănătății, Org. Națiunilor Unite și altele.
Apostazia Ortodoxiei Mondiale – Ecumenismul
Problema-i, până la urmă, înghițirea a aproape toată Ortodoxia, începând cu Decembrie 1965. Normal că Domnul nu îngăduie, fiindcă tot El o zis că erezia și patimile omenești, păcatele (Matei 16, 18), nu vor birui Biserica cea Una. Indicator firesc al faptului că până la Sfârșit vor fi ierarhi drept slăvitori. Trebuie căutați, altfel nu există legătură cu Hristos!, iar lumea stă să se aprindă, căci semnele vremurilor sunt plinite – este ultimul ceas. (De ce nu este scris despre antihrist în Apocalipsă?).
Adiacent, Biblia-i scrisă pentru creștini; pentru ceilalți de se cred creștini, doar chemare.
Bisericile amintite în Apocalipsă
Apoi, Bisericile despre care se vorbește în Apocalipsă-s doar cele drept slăvitoare – aici e vorba despre ecumenicitate – (că părintele Papacioc vorbea despre Mișcarea Ecumenică care-i creație a diavolului – vai’mama lui; la ce făcea el referire îi, de fapt, Ecumenismul, care în mod firesc ar fi trebuit să se numească Mișcarea Ecumenistă).
Biserica Filadelfiei este ROCOR-ul, al cărui întâistătător o fost Sf. Mitropolit Filaret Voznesesnki. – aveți tâlcuire, aveți testamentul duhovnicesc al Sfântului. Aveți scrisorile sale trimise în toată lumea către episcopii căzuți în erezia ecumenistă. Pentru că în tâlcuirea Sf. Andrei al Cezareii, Filadelfia înseamnă „cea care o păstrat moștenirea Domnului”.
Fără a intra în Corabia Mântuirii, în Biserica cea Una – singura -, iadul e asigurat (iadul pe pământ e greu de îndurat și de descris, celălalt, de necuprins cu mintea). Dar ce?, o zic eu?!
Pe urmă…
…mai vedem cum trăim în lumea asta, căci tot Domnul zice că trebuie căutată dreptatea lui Dumnezeu și celelalte ni se vor adăuga. Nu zice, oare, să cerem și ni se va da, să căutăm și vom găsi, să batem și ni se va deschide?
Dar nici de Epistola Sf. Ap. Iacov, cap. IV (+ tâlcuirea), să nu uităm. – două extreme; pentru fiecare, în particular: suflete, unde te poziționezi? Ce alegi? Cui te supui?
Căci Sf. Teofilact al Bulgariei spune despre „a cere”: să cerem cele bune, nu altele, de la Domnul și le vom primi. Adică să nu cerem după mintea și pofta noastră; sau să cerem rău, vătămător nouă și altora. Că dacă facem după mintea noastră, e clar; iad.
Pe același subiect
Una-i erezia, altu-i păcatul; mulți le confundă
Din nou despre păcat versus erezie
Cauza durerii din ceasul de acum – Pr. Daniil Sandu Tudor
Apostazia – Sf. Ignatie Briancianinov
Despre viața duhovnicească – Pr. Daniil Sandu Tudor
„Propovăduiește cuvântul, stăruiește” – Sf. Teofilact al Bulgariei
Ortodoxia cea adevărată (video) – Arhiep. Gregory al Denverului și al Americii de Nord
Anatema ereziei ciprianite (1 min, de citit)
Istoria ereticului Ciprian de Fili (35:29, video)
Apostazia Ortodoxiei Mondiale (53:46, video)
Anatema Ecumenismului (1 min, de citit)