Sfântul nou-mucenic Ilarion, episcop de Pocersk, citându-l pe sfântul Ioan Gură de Aur, zice:
„„Biserica nu este ziduri și veșminte, ci credință și trăire”, arătând credincioșilor, ce trăiesc conform credinței că fără acestea ultimile „credință și trăire” – este ceva abstract, ce în realitate nu poate exista. Sfântul Ioan Gură de Aur câteodată spune aceste lucruri prin alte cuvinte: „Biserica prin credință este îngrădită”.
Biserica nu sunt zidurile bisericești, ci legile bisericești, după care să se țină de ele și cei care conduc, și cei care trăiesc după ei.”
Un punct de vedere
Orice lege este dată spre a fi cântărită rațional, prin constrângerile iubirii, ale libertății, cu ajutorul dogmelor și canoanelor. Avem legile normelor și legile dogmelor – primele fiind lumești, celelalte dumnezeiești. Numai că dacă-i lege a normelor, laică zice-s-ar, trebuie cântărită și ea, în sine, față de aceleași repere.
Revenind la citat
Există vreun dubiu asupra faptului că sfântul face referire la credința cea dreaptă (d.p.d.v. canonic și dogmatic), precum și la trăirea în Hristos, prin comuniunea omului cu Dumnezeu, în Carne, Sânge și Duh, prin Sfintele Taine care se găsesc în Biserică – cea pe care o mărturisește Sf. Ap. Pavel ca fiind fără pată sau zbârcitură? (Ereticii ciprianiți afirmă faptul că există două categorii de eretici; cei din Biserică, necondamnați fiind ei și cei din afara Bisericii, osândiți oficial. – realizați hula, da?)
Ce înseamnă „credință”? Dar „trăire”?
Dar comuniune cu Hristos?
Cum poate Hristos să fie unit cu erezia?; cu minciuna?
Ăsta-i Ecumenismul ciprianit; afirmă faptul că în Biserică există eretici necondamnați care pot sfinți – bubuie mintea – care pot oficia Sfintele Taine, care pot fi în comuniune cu Adevărul. Cum să fie lumina în comuniune cu întunericul? Sau Adevărul cu minciuna?
Mno, există intrigați? Să citească canoanele, dogmele Bisericii, cele scrise despre asta, pe care le-au lăsat ca îndreptar Sfinții Părinți, Apostolii și să descopere unde stă erezia. Apoi să fugă de ea, dacă vor să se unească cu Adevărul. Lipsa cercetării tot în afara Adevărului plasează, pentru dezinteres față de Hristos.
Pentru început, enumăr câteva canoane:
10 apostolic (despre osândirea comuniunii cu cei afurisiți)
45 apostolic (despre oprirea comuniunii cu ereticii)
46 apostolic (tainele ereticilor nu sunt Sfinte Taine)
Dacă doriți să aprofundați, căutați în Pidalion și tâlcuirea lor.
Ca o concluzie
Limita normalului e atât de hâită, încât ce-o ajuns să fie numit firesc s-o-ndepărtat prea mult de Adevăr, pentru că s-o uitat, se omite sau ignoră cât hău s-o creat între noul normal și ce-o rânduit Dumnezeu. Ca de altfel și norma zilelor noastre, în mai toate domeniile și ariile de activitate…
Toți suntem chemați la cercetare; nu e cu excepție. Și nu ca să ne apărăm „adevărul” nostru, ci ca să fim părtași la Adevăr.
Fiindcă Apostolii ne îndeamnă: I Ioan 4, 1: „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu” sau II Corinteni 13, 5: „Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă.”
Pe același subiect
Istoria Ecumenismului pentru BOR
Catolicismul și esența lui satanică
Luca al Crimeii, mărturisitor bolșevic
Istoria Patriarhiei Moscovei – video
Ereticii sunt tăiați din Biserică
Apostazia, de Sf. Ignatie Briancianinov
Erezia din BOR (2) – Ciprianismul
Erezia din BOR și nepomenitorii (1) – galerie
Rădăcinile apostaziei; Biserica în 1965