Lepădați intenția dublă (gândirea dublă, vorba dublă
și interpretarea lor); aduce moarte sufletească.

Lepădați intenția dublă (gândirea, vorba dublă și interpretarea lor); aduce moarte sufletească.

Şi toate câte veţi cere cu credinţă, veţi primi

Sf. Teofilact al Bulgariei: „Deci, ascultă: când auzi „credinţă”, eşti dator să înţelegi credinţa cea adevărată, iar nu cea lipsită de minte.”

[Nota mea: Prin urmare, erezia este lipsită de minte. De mintea cea bună, căci mintea, cugetul, închipuirea, părerea/judecarea (ca proces calitativ), deșteptăciunea, inteligența, priceperea, talentele, chiar și înțelepciunea, toate pot fi deturnate spre lucrarea celor rele. Mai adaug și faptul că erezia tăind din Biserică pe eretic, rămâne sufletu-i mort duhovnicește, neavând comuniune cu Hristos, neavând Viața în sine, care poate fi dobândită numai prin împărtășirea cu Sfintele Taine.
Pe de altă parte, împătimirea, de orice fel, aduce atingere procesului rațional – desfigurează! – afectând, astfel, luarea deciziilor corecte.]

 

Tot contextul

„21, 18-20: Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit; 19. şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el, decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine, în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. 20. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?

Fiindcă multe minuni a făcut Domnul, care toate spre facerea de bine s-au făcut şi nici o facere de minuni muncitoare [căznitoare, pedepsitoare] n-a arătat, ca să nu socotească vreunii că a munci [căzni, pedepsi] nu poate, arata aici şi pe această putere a Sa. Şi iubitor de oameni fiind Domnul, arată această putere a Sa nu pedepsindu-l pe om, ci pomul, după cum mai înainte de asta [prăpăstuise] pe porci. Deci, usucă pomul, ca să-i înţelepţească pe oameni. Şi cu cuviinţă se minunează ucenicii, căci acest pom [smochinul] este foarte mustos [plin de sevă], şi mai mult [se] arată [adevereşte] minunea, căci îndată s-a uscat. Iar „smochinul” însemnează [închipuie] şi sinagoga iudeilor, care are „numai frunze” – adică numai slova scrisă, care se vede, iar nu „rodul” Duhului.

[Atenție!] Şi fiecare dintre cei care s-au dedat dulceţii vieţii acesteia de acum se aseamănă cu „smochinul”, căci nu are „rod” duhovnicesc, ca să dea lui Iisus Cel Care „flămânzeşte”, ci „numai frunze” – adică vremelnică şi stricăcioasă nălucire. Deci, acesta „blestemat” se numeşte, căci zice:

„Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, [care este gătit diavolului şi îngerilor lui]” (Matei 25, 41). încă se şi „uscă” acesta, căci arzând în para focului, i se usucă limba, ca şi a bogatului [nemilostiv, care l-a trecut cu vederea pe Lazăr] (Luca 16,24).

Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, Sfântul Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei (.pdf), Editura Sophia, București, 2007, pag. 332

21, 21-22: Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. 22. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.

Mare este făgăduinţa lui Hristos către ucenici, cum că vom putea să mutăm munţii, de nu ne vom îndoi. Căci toate pe care le cerem fără de îndoială, crezând în puterea lui Dumnezeu, pe acestea le vom primi.

Acestea ce s-au zis, aşa sunt. Dar de voi cere ceva nefolositor şi fără socoteală voi crede că îmi va da mie aceasta Dumnezeu, oare voi lua şi acel nefolositor lucru? Şi cum este Dumnezeu iubitor de oameni, dacă împlineşte cererea mea cea nefolositoare? Deci, ascultă: când auzi „credinţă”, eşti dator să înţelegi credinţa cea adevărată, iar nu cea lipsită de minte, iar rugăciune este aceea care cere cele folositoare, precum ne-a învăţat Domnul: „Nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău” şi celelalte graiuri câte sunt ale acestei rugăciuni (Matei 6, 9-23).

Vezi şi acest cuvânt, care zice: „şi nu vă veţi îndoi”. Căci cel care este unit cu Dumnezeu, este una cu El, nu se îndoieşte şi nici nu se desparte de El, deci cum ar putea cere ceea ce nu-i foloseşte? Aşadar, dacă [noi] vom fi nedespărţiţi şi ne-osebiti de Dumnezeu, atunci [numai] cele folositoare vom cere şi [le] vom lua.”

Ibidem

 

Pe același subiect

„Propovăduiește cuvântul, stăruiește” – Sf. Teofilact al Bulgariei
Foamete de cuvântul lui Dumnezeu – Sf. Ioan Iacob Hozevitul
Cauza durerii din ceasul de acum – Pr. Daniil Sandu Tudor
Predica Sf. Tihon la Duminica Ortodoxiei
Gânduri despre bine și rău (și oameni) – Sf. Nicolae Velimirovici
Apostazia – Sf. Ignatie Briancianinov
Sandu Tudor, Preotul Daniil de la Rarău, despre viața duhovnicească
Distrugerea culturii ancorate în Adevăr

Share

Share

Articole similare

Share

Articole similare

Share

Vin și comentariile, acuș.